Pe cont propriu

Wiffy

mihaela — Fri, 24 Feb 2012 21:07:28 +0000

Dacă grădina e încă doar virtuală nici cățelul nu s-a lăsat mai prejos. Dacă pentru grădină mai am de așteptat nouă săptămâni, pentru cățel mai am de așteptat doar trei săptămâni De unde să fac rost de răbdare???

foto: mama (cocker), tata (caniș), Wiffy (în persoană) și… cum va arăta Wiffy peste câțiva ani.

Prima mea (viitoare) grădină

mihaela — Wed, 15 Feb 2012 23:35:20 +0000

Deși deocamdată grădina este doar pe o hârtie care așteaptă să fie legalizată, în cămara mea au început pregătirile. Primele răsaduri pe care le pulverizez cu apă și cu mult entuziasm

după 5 zile:

castraveți

sfeclă

castraveți la exact o săptămână transferați în pahare de unică folosință

…exeperimentul continuă

21 februarie 2012. Experimentual a eșuat. Tocmai am aflat că cifrele de pe pliculețele cu semințe reprezintă durata în zile de la plantare și până la recoltare. Deci…. musai să reportez grădinăritul pe mai târziu

Repetări

mihaela — Sat, 11 Feb 2012 20:34:55 +0000

Ca o buclă temporală din care credeam că nu există ieșire. Situații asemănătoare repetate la nesfârșit (?) cu vagi variațiuni. Un test al credinței sau doar o încercare disperată a celui rău de a mă păstra încă captivă?… Un conflict între logica și sentimentele mele sau doar o prelungire a unui conflict cosmic între forțele binelui și forțele răului?…

Ajunsă pentru a doua oară în fața unei situații similare, logica (sau poate intuiția) mi-a spus: “Crede și vei fi izbăvită!” Sentimentele mi-au șoptit cu totul altceva: “Ești vinovată pentru că nu poți crede… ce altceva ar putea însemna îngrijorarea ta?” Și am început să mă îngrijorez pentru situația în sine dar.. și pentru faptul că îngrijorarea își făcuse apariția în viața mea. Și n-am putut nici măcar să mă mai rog… mă simțeam prea vinovată.

…și brusc am realizat că există două feluri de sentimente de vinovăție. Unele care încep discret și cresc pe măsură ce timpul trece (dacă nu remediem situația) dar care ne îndreaptă întotdeauna atenția spre Sângele care ne-a spălat toate păcatele. Alte sentimente de vinovăție încep în forță încă de la început, continuă pe aceeași intensitate (indiferent dacă remediem sau nu situația), se transformă într-o hărțuire constantă și în final ne îndepărtează de Sângele care ne-a șters toate păcatele, făcându-ne să credem că suntem nedemni pentru a fi iertați.

Înțelegând acest lucru lumina și-a făcut din nou apariția în viața mea. Odată cu ea bucuria și mulțumirea. Recunoștința și dragostea. Și toate acestea încununate cu rezolvarea situație!!! Nu-i așa că avem un Dumnezeu minunat???

„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 107:1)

…pe drum

mihaela — Thu, 09 Feb 2012 12:51:46 +0000

După ce au traversat Marea Roșie, “ca pe uscat” evreii au înaintat timp de trei zile prin deșert înainte de a ajunge la apele de la Mara. Dar n-au putut să bea apă pentru că era amară. În mod surprinzător (?) poporul (care văzuse cu trei zile în urmă unul dintre cele mai spectaculoase miracole – separarea Mării Roșii) s-a îngrijorat și a cârtit împotriva lui Moise zicând: “Ce avem să bem?”

Când au ajuns la Refidim poporul n-a găsit apă de băut… și s-a îngrijorat din nou, uitând miracolele trecute și în special pe cel de la Mara când apele amare au fost transformate în ape dulci.

“Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cârtea împotriva lui Moise. El zicea: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?” Exod 17:3

Când Dumnezeu m-a ajutat în urmă cu trei ani să rezolv problema subînchirierii apartamentului în care locuiam atunci mi-am spus: “Niciodată nu îmi voi pierde încrederea. Am văzut cu ochi mei acest miracol” …Au trecut trei ani de atunci și mă regăsesc (culmea!) într-o situație similară… Similară (și) cu reacția evreilor de la Refidim…

De câți creștini e nevoie pentru a schimba un bec?

mihaela — Sat, 04 Feb 2012 17:34:53 +0000

Amiși - ??? Hm… ce este acela un bec electric?

Anglicani – 8 persoane. O persoană va chema electricianul în timp ce celelalte șapte vor regreta vechiul bec care s-a ars și care era atât de frumos.

Catolici - niciuna. Dicasterul competent care se află la Roma nu și-a comunicat încă decizia, iar în așteptarea acesteia lumânările sunt suficiente.

Carismatici - 1/2 persoane. Într-adevăr carismaticul are deja ambele mâini în aer. Poate schimba două becuri dintr-o lovitură.

Darbyști - 6 persoane. O femeie poate schimba becul în timp ce cinci bărbați revizuiesc regula cu privire la lumina necesară în biserică.

Luterieni - niciuna. Luterienii nu cred în schimbare

Menoniți – ??? Ați spus că un bec s-a ars? De unde atâta ură? De ce e nevoie de atâta violență?

Metodiști – un număr nedeterminat. Indiferent dacă becul luminează sau este ars, sunteți iubiți de Dumnezeu. Nimic nu vă împiedică să deveniți un bec (o lumină) pentru Dumnezeu. Duminica viitoare, serviciu de iluminare și masa servită din straiță: aduceți cu voi un bec și mâncare pentru a fi împărțite.

Mormoni - 5 persoane. Un bărbat pentru a schimba becul și 4 femei pentru a-l învăța cum să o facă.

Ortodocși – 3 persoane. Fără confuzie și separație.

Penticostali – 10 persoane. E adevărat că o singură persoană este suficientă pentru a schimba becul, dar e nevoie de cel puțin nouă persoane care să se roage pentru ca tenebrele să nu-l stingă și pentru ca cel care schimbă becul să nu se electrocuteze.

Quakers = ??? La următoarea întrunire, fiecare va căuta în liniște răspunsul în interiorul său.

Reformați = 0. Lumina se aprinde și se stinge doar în conformitate cu voia lui Dumnezeu

Între Vechiul și Noul Testament

mihaela — Fri, 03 Feb 2012 17:39:37 +0000

Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi, viață pentru viață versus iubește-ți vrășmașii, binecuvântează pe cei care-ți fac răul, răspunde răului prin bine… Cu siguranță că nu numai eu am fost contrariată de diferența (aparentă) dintre Vechiul și Noul Testament.

Cu siguranță că nu sunt nici singura persoană căreia jerfele unor animale nevinovate i-au lăsat un gust amar și nici măcar singura persoană care s-a cutremurat de numărul mare de oameni care au murit datorită neascultării…

Dacă eu, o persoană ale cărei porniri ale inimii sunt rele prin natură m-am cutremurat în fața acestor consecințe ale nerespectării Legii, care ar fi putut fi reacția lui Dumnezeu? indiferență? abdicare de la principiile Sale? un abandon total al rasei umane?… Oricâte semne și minuni a facut, oricâte binecuvântări a revărsat peste oameni aceștia au ajuns inevitabil să păcătuiască…

Eu cred că a găsit o Soluție. Harul. Cel de care ne bucurăm acum uitând că este har și că într-un anumit sens (pe care nu sunt capabilă să-l explic în întregime) nu reprezintă neapărat normalitatea. Cred că e un cadou valabil pentru o perioadă limitată de timp. Cred că realitatea este de fapt cea prezentată în Vechiul Testament și că acum trăim o perioadă de timp specială în care (doar) jertfa lui Isus ne protejează de moartea pe care păcatele noastre ar atrage-o inevitabil asupra noastră.

Dacă ne este extrem de greu să ne acceptăm propriile limite și să ne vedem așa cum suntem în realitate, cred că ne este aproape imposbil să ne vedem prin prisma standardului de perfecțiune divină… Nu pot decât să mulțumesc pentru că, credința în Isus ne este socotită neprihănire.

“Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” Ioan 3:17

acasă

mihaela — Thu, 02 Feb 2012 14:15:03 +0000

dacă în urmă cu ceva timp vorbeam despre blestem acum vreau să vorbesc despre binecuvântare. dacă atunci vorbeam despre conștientizarea problemelor acum vreau să vorbesc despre rezolvarea lor. și nu despre o rezolvare banală ci despre o rezolvare care este chiar mai mult decât am sperat.

știu că fiecare avem criterii diferite și cu siguranță casa pe care am cumpărat-o noi nu ar corespunde cu adevărat criteriilor majorității… dar ceea ce pentru alții este un dezavantaj pentru mine e un adevărat colț de paradis

- distanță rezonabilă față de lumea civilizată

- șosea neasfaltată

- pădure

- independență în ceea ce privește aprovizionarea cu apă (fără ca din acest motiv confortul să fie afectat)

- preț cu mult sub ceea ce banca ne-ar fi împrumutat… datorat atât lipsei finisajelor estetice interioare (dar care ne oferă posibilitatea de a locui o casă în care noi vom alege dacă punem gresie sau ardezie, dacă punem parchet obișnuit, din bambus sau din plută etc) cât și prețului insignifiant al terenului (datorat lipsei oricărei autorizații de construcție în zonă). avantaj deplin : preț foarte mic și garanția că pădurea din vecinătate nu va fi defrișată și înlocuită cu impozante clădiri moderne)

Pot doar să mulțumesc, să mă bucur… să mă gândesc cu drag la păsările (încă nu știu despre ce păsări este vorba) care își fac cuibul în zona respectivă și datorită cărora locul va rămâne sălbatic și… să aștept cu nerăbdare sfârșitul lui aprilie când ne vom muta

Pași spre eliberare – Seminar de formation à la délivrance

mihaela — Sun, 29 Jan 2012 22:30:48 +0000

Dacă citim Noul Testament de pe o poziție neutră, fără prejudecăți sau influențe din afară vom constata că eliminând supranaturalul nu mai rămâne aproape nimic. Dacă înțelegem că propăvăduirea Evangheliei trebuie să fie însoțită de semne și minuni ne dăm seama că în majoritatea bisericilor Cuvântul e incomplet.

Dacă atunci când (citind un blog new-age) am avut revelația că Dumenzeu există, această revelație nu ar fi fost însoțită de supranatural nu aș fi avut nicio șansă.

Încă înainte de a-mi reveni din uimirea că mi-am irosit o bună parte din viața înaintând pe o un drum greșit, o voce interioară, extrem de distinctă mi-a șoptit: “Pentru tine e prea târziu! Nu ai nicio șansă! Credința nu este pentru tine. E pentru ceilalți. Pentru cei aleși”.

În același timp o altă voce, mult mai discretă mi-a șoptit la rândul ei: “Acum e șansa ta. Te afli într-un moment unic în care poți să alegi. Nu-l rata pentru că niciodată nu se va mai reîntoarce.”

Din fericire am făcut alegerea corectă și am fost ajutată. În mod supranatural.

“Şi Domnul Dumnezeul tău va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta. Dar Domnul Dumnezeul tău le va da în mâna ta; şi le va pune cu totul pe fugă, până vor fi nimicite” Deuteronom 7:22-23

Dacă în acel moment am fost eliberată în mod supranatural de demonii care mă împiedicaseră să cred… dacă de atunci și până acum am reușit în mod treptat să mă debarasez de alții, a venit oare momentul ca această promisiune să fie împlinită în mod integral?

În orice caz e ceea ce am înțeles atunci când am aflat că în septembrie 2012 voi putea participa la un séminaire de formation à la délivrance. Dacă veți fi în Montreal în perioada respectivă, dacă vreți să vedeți cu ochii voștri semne și minuni… sau dacă vreți doar să aflați despre ce este vorba….

Despre sensul bolilor

mihaela — Sat, 21 Jan 2012 17:15:41 +0000

Deși sunt convinsă că boala nu este voia lui Dumnezeu pentru noi, înclin să cred că bolile au uneori un rol asemănător unor siguranțe fuzibile. Ne avertizează și ne ajută să supraviețuim la stresul pe care viața modernă îl presupune. Problema nu ar fi virușii și nici bacteriile ci doar motivele care determină organismul nostru să devină incapabil pentru o perioadă să mențină echilibrul perfect (între agresiune și protecție).

Când stresul devine prea puternic (și de necontrolat) un virus sau o bacterie pot să declanșeze de exemplu o banală durere de gât. Organismul nostru își va localiza acolo tot stresul iar în rest va fi capabil să funcționeze normal. Dacă alegem să sărim peste aceast avertisment (să eliminăm siguranțele fuzibile) prin antibiotice sau medicamente, fără să înțelegem cauza, riscăm să ne alegem cu boli psiho-somatice mult mai complicate. Iar tratamentele, eliminând mereu siguranțele fuzibile din calea lor, nu vor face decât să agraveze situația, dezchizând calea unor boli din ce în ce mai complicate.

Cum m-am stresat de ceva vreme cu cumpărarea unei case (n-am dormit și mâncat aproape deloc) m-am ales cu o durere de gât aparent fără nicio cauză. Paradoxal, în momentul în care durerea de gât s-a instalat tot stresul a dispărut. Mi-am recâștigat apetitul și somnul. Deși mă tratez naturist (extract de sâmburi de grepfruit) privesc această problemă ca fiind soluția pe care organismul a fost programat să o aplice pentru a mă proteja.

Probabil că acest lucru este valabil și în viața noastră spirituală. Câtă vreme trăim într-un mediul sănătos (fără abuzuri sau traume) suntem capabili să facem față tuturor atacurilor la care am fi supuși. Nu va exista nicio tentație care să fie mai puternică decât noi. Dacă există însă o falie, protecția noastră slăbește și păcatul caștigă teren. Dacă în loc de pocăință ne găsim scuze, căderea lină și abia perceptibilă de la început va fi din ce în ce mai vertiginoasă.

Speranțe

mihaela — Thu, 19 Jan 2012 13:17:30 +0000

Când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam “Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” a făcut-o pentru că nu ar fi știut ce a făcut Adam? Când Dumnezeu l-a întrebat pe Cain „Unde este fratele tău Abel?” a făcut-o pentru că nu ar fi știut ce s-a întâmplat?

Sau a făcut-o doar pentru a le da acestora șansa de a-și recunoaște deschis propriile păcate și de a se vedea așa cum sunt cu adevărat? Dacă aceștia ar fi recunoscut adevărul fără să încerce să-l îndulcească cu scuze psihologizate pedeapsa ar fi fost alta? Pocăința lor sinceră ar fi înlocuit orgoliul (scuzele) cu umilința (adevărul) deschizând astfel drumul iertării? Consecințele păcatelor ar fi fost oare minimizate? Blestemul ar fi fost înlocuit mai ușor și mai repede printr-o binecuvântare?

Dacă Dumnezeu ne-a iertat pentru păcatele noastre aceasta înseamnă automat că am fi liberi de consecințele acestora? Dacă iertarea și vindecarea sunt două etape decalate în timp, primul pas pe calea eliberării definitive să fie atunci când Dumnezeu ne revelează cauza problemelor cu care ne confruntăm?